Urzeala Tronurilor în variantă românească: de ce Tăriceanu și PSD nu s-au trădat niciodată

Se discută intens în ultima perioadă despre ruperea coaliției de guvernare dintre PSD și ALDE. Mulți analiști vorbesc despre ieșirea miniștrilor ALDE din guvern și despre negocieri secrete pe care Călin Popescu Tăriceanu le-ar avea cu PNL. Sunt aduse ca argumente declarațiile războinice ale lui Tăriceanu și răspunsurile țâfnoase ale Vioricăi Dăncilă. Dar se trece peste ceva extrem de important.

La fel ca în „Urzeala Tronurilor”, serialul care a făcut furori pe HBO,  relația dintre Călin Popescu Tăriceanu și Partidul Social Democrat este un lung șir de uneltiri și alianțe pentru putere. Chiar dacă au fost de multe ori în tabere diferite, Tăriceanu și PSD (urmașul FSN) s-au sprijinit reciproc și nu s-au trădat, practic, niciodată. O trecere în revistă a momentelor cheie din cariera politică a lui Tăriceanu, începută odată cu nașterea FSN, ne arată că steaua sa călăuzitoare a fost mereu pe stânga eșichierului politic. Că s-a numit FSN sau PSD, i-a luminat în permanență  calea…

PNL a renăscut în casă la Tăriceanu

Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, pe numele său întreg, a intrat în politică încă din ianuarie 1990, pe vremea când cei mai mulți dintre români habar nu aveau cu ce se mănâncă democrația și pluripartitismul. A fost unul dintre fondatorii noului Partid Național Liberal, în care a ajuns din postura de asistent universitar la Facultatea de Hidrotehnică din București. Cei care cunosc perioada comunistă, mai ales cea dintre anii 1980-1989, spun că era aproape imposibil să ajungi asistent universitar fără să fii și membru al Partidului Comunist Român.

Cum a ajuns, efectiv, Călin Popescu-Tăriceanu între fondatorii PNL ? Ne explică chiar el: grupul de inițiativă pentru refacerea PNL s-a întrunit în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 la el în casă. Mai precis, în casa unde locuiau mama sa, Alexandrina Louise Athanasiade Lăzărescu, și soțul acesteia din acel moment, Dan Amedeo Lăzărescu. Amedeo Lăzărescu este cel care i-a chemat la o întâlnire de taină pe Sorin Botez și pe Nucu Enescu ca să discute despre reînființarea Partidului Național Liberal fix în ziua fugii lui Ceaușescu cu elicopterul. Tânărul asistent universitar de la Hidrotehnică (coincidență de specializare cu Ion Iliescu, care a făcut Facultatea de Hidroenergetică !) Călin Tăriceanu a participat și el la discuție.

Ca o paranteză, trebuie spus că Dan Amedeo Lăzărescu a fost considerat drept unul dintre liderii venerabili ai PNL până prin 2001, când a recunoscut singur că a fost colaborator al Securității. Și dacă până atunci, Călin Tăriceanu nu îi contesta titulatura de tată adoptiv, după acest episod a spus că Lăzărescu a fost doar soțul mamei sale…Oricum, în 1990, atât Amedeo Lăzărescu cât și Călin Tăriceanu figurau printre fondatorii PNL, tânărul Tăriceanu fiind chiar secretar executiv.

La guvernare, alături de FSN

Dar lucrurile nu aveau să rămână așa pentru mult timp. La doar o lună după mineriada din 13-15 iunie, când guvernarea FSN arătase de ce e în stare, Călin Popescu Tăriceanu și bunul său prieten Dinu Patriciu au plecat din PNL și au înființat un partid nou, Partidul Național Liberal Aripa Tânără (PNL-AT). Parcă prea era opoziția concentrată în mâinile a doar două partide ! Foarte interesant este că partidul lui Tăriceanu și Patriciu a semnat în 1991 Carta Pentru Reformă și Democrație alături de FSN și a acceptat să facă parte din guvernul Petre Roman remaniat. Dinu Patriciu a devenit atunci ministrul lucrărilor publice și amenajării teritoriului.

Că tot a venit vorba despre liberalul Dinu Patriciu, unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri de după Revoluție, trebuie spus că Rompetrol Rafinare (aflată printre cele mai valoroase companii ale sale) a beneficiat de o ordonanță de transformare a datoriilor bugetare în obligațiuni de stat în 2003, în timpul guvernării PSD…Și încă o informație relevantă despre Patriciu: a înființat prima firmă privată din România imediat după Revoluție, în februarie 1990,  când noi, toți ceilalți, încă bâjbâiam printre teoriile economiei socialiste. S.C. Alpha Construcții și Investiții Imobiliare S.A. a primit autorizația de funcționare numărul 1.

Ministru în guvernul condus de  Victor Ciorbea

PNL-AT a navigat prin apele tulburi ale politicii din acele vremuri până în 1993, când a fuzionat cu o parte dintr-un alt partid desprins de la liberali, PNL-CD, și au format PL 93. Apoi, în 1997, PL 93 a fuzionat cu încă o facțiune din același PNL-CD și au dat naștere Partidului Liberal (PL). O informație de culoare aici este că Niculae Cerveni, liderul PNL-CD-ului cu care partidul lui Tăriceanu s-a tot unit în anii aceia, a fondat în 1990 Partidul Socialist Liberal. Sună interesant: socialist liberal…În sfârșit, în 1998, PL a revenit la origini și s-a reintegrat în PNL. Călin Popescu Tăriceanu a revenit acolo de unde plecase cu opt ani în urmă. Asta după ce între decembrie 1996 și decembrie 1997, fusese ministrul industriei și comerțului în guvernul CDR condus de Victor Ciorbea. Da, același Victor Ciorbea care s-a încăpățânat să nu supere  guvernarea PSD-ALDE (Dragnea-Tăriceanu) din postura de Avocat al Poporului.

Retragerea lui Stolojan l-a făcut liderul liberalilor

Între anii 2000 și 2004, când PSD, urmașul FSN, a condus România cu mâna de fier a lui Adrian Năstase, liberalul Călin Popescu Tăriceanu a fost mai discret pe scena politică. Dar a reapărut în prim-plan în octombrie 2004, când candidatul Alianței Dreptate și Adevăr (DA) pentru alegerile prezidențiale, Theodor Stolojan (fost ministru de finanțe și fost prim-ministru din partea FSN, ajuns președinte al PNL) a anunțat că, din motive de sănătate, se retrage din cursa pentru Cotroceni în urma celebrului episod ”dragă Stolo”, excelent interpretat de Traian Băsescu. După retragerea lui Stolojan, Tăriceanu a devenit președinte interimar al PNL și copreședinte al Alianței DA alături de Traian Băsescu. Fiind mai aproape de zilele noastre, întîmplările de atunci încă există în memoria multora dintre noi. Băsescu a ajuns președintele României și l-a desemnat premier pe Călin Popescu Tăriceanu. Fostul asistent universitar de la Hidrotehnică a atins vârful carierei sale politice. De unde nu a mai plecat decât pentru scurt timp.

Pus premier de Băsescu și sprijinit de PSD

Prietenia Băsescu-Tăriceanu a început să scârțâie în 2005. După ce s-a înțeles cu Traian Băsescu și pe 7 iulie a anunțat că guvernul său va demisiona și va provoca alegeri anticipate pe motiv că CCR a respins un pachet de legi vizând reforma în justiție, Călin PopescuTăriceanu s-a răzgândit pe 19 iulie, argumentând că inundațiile care loviseră în acea perioadă România reclamă un guvern în funcție, capabil să ia măsuri urgente. Băsescu a luat foc atunci, iar Tăriceanu a continuat să pună paie peste incendiul care a mistuit în scurt timp Alianța DA. Au fost tot felul de șicane reciproce, care au culminat cu anunțul făcut de primul ministru Tăriceanu că sprijină retragerea trupelor românești din zonele de conflict. Declarația a fost clar una care să-l înfurie pe Traian Băsescu pentru că alte beneficii politice concrete pentru Tăriceanu nu a adus. Într-un final, la 1 aprilie 2007, premierul Călin Popescu Tăriceanu i-a demis din guvern pe toți minștrii PD-ului, partidul lui Traian Băsescu, și a anunțat formarea unui guvern minoritar împreună cu UDMR. În mod normal, un astfel de guvern n-ar fi avut cum să reziste. Dar Tăriceanu și-a dus la capăt mandatul până la sfârșitul lui 2008. Cu sprijinul PSD.

La schimb, Tăriceanu a guvernat România de parcă ar fi făcut-o PSD-ul. A mărit numărul de posturi și salariile în sectorul bugetar, a cheltuit banii aiurea în loc să-i folosească la investiții. Și asta fix când economia mondială dădea semne clare că intră într-o criză uriașă. În ciuda măsurilor populiste luate de guvernul său (liberale sigur nu au fost), PNL s-a situat pe locul trei la alegerile parlamentare din 2008. Și a intrat în opoziție după o decizie politică absolut ciudată a lui Călin Popescu Tăriceanu. În negocierile pentru formarea unei coaliții de guvernare cu PD, partid care se situase pe locul unu ca număr de mandate în noul Parlament, Tăriceanu a pretins pentru el postul de premier. A fost o condiție la care liderul PNL nu a vrut să renunțe nici în ruptul capului, contrar oricăror calcule politice. Ghiciți cine a intrat la guvernare în locul liberalilor ? Evident, PSD.

L-a lăsat pe Antonescu pentru Ponta

Ce a urmat e lesne de intuit. PNL a ajuns în opoziție în loc să rămână la putere, au început să apară nemulțumiți și s-au întețit criticile la adresa lui Călin Popescu Tăriceanu. În cele din urmă, inevitabilul s-a produs, acesta a pierdut postul de președinte al partidului în martie 2009, în fața lui Crin Antonescu. Mulți au prevestit atunci sfârșitul politic al lui Tăriceanu. Dar s-au înșelat. Pentru că, din nou, nu au luat în calcul factorul PSD. După cinci ani petrecuți în linia a doua din PNL, Tăriceanu a reapărut în prim-plan. Și s-a folosit din plin de decizia lui Crin Antonescu, cel care îl detronase în 2009, de a rupe USL, alianța dintre liberali și sociali democrați, formată ca să i se opună lui Traian Băsescu. USL câștigase de o manieră categorică alegerile parlamentare din 2012, dar, după doi ani de guvernare împreună, între președinții celor două partide, Crin Antonescu și Victor Ponta, au apărut disensiuni.

La finalul lui februarie 2014, când în PNL se decidea ruperea USL și ieșirea de la guvernare, Călin Popescu Tăriceanu a anunțat că demisionează din PNL. Imediat, el s-a prezentat la sediul guvernului, unde a discutat cu Victor Ponta despre posibilitatea continuării USL, ca o alianță dintre PSD și o facțiune din PNL care l-ar fi urmat pe Tăriceanu. Experiența ruperii unei părți din PNL care să-i fie de ajutor guvernării PSD, căpătată în anii 90, când cu PNL-AT, l-a ajutat pe Tăriceanu. A bătut palma cu Ponta. La 4 martie 2014, după retragerea PNL din USL, Crin Antonescu a demisionat din funcția de președinte al Senatului, care îi revenea în urma înțelegerii cu PSD. Șase zile mai târziu, la 10 martie 2014, majoritatea PSD din Senat îl alegea în funcția de președinte pe senatorul independent Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu.

Povestea continuă și astăzi…

Ajuns al doilea om în stat, Călin Popescu Tăriceanu și-a încropit rapid un partid din mai mulți peneliști dornici să rămână la putere. Și l-a botezat Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE).  De atunci, Tăriceanu a stat strâns lipit de PSD, fie că liderul urmașilor FSN a fost Victor Ponta sau Liviu Dragnea. Și-a păstrat funcția de președinte al Senatului și partidul la borcanul cu miere. Și în ziua de azi este tot acolo, chiar dacă la alegerile europarlamentare de anul acesta, din 26 mai, a scos un scor catastrofal. Practic, PSD îl ține în viață, așa cum a tot făcut-o din 1990 încoace. Credincios principiului că „sângele de fesenist apă nu se face”, Tăriceanu pretinde acum ca PSD să îl susțină pentru alegerile prezidențiale din toamnă. Va ceda Viorica Dăncilă urzelilor ?…

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*