ÎPS Pimen a murit în urma unui atac de cord. El fusese internat pentru infecție cu coronavirus.

sursa foto: facebook.com/Arhiepiscopia.SV

Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților a murit în noaptea de marți spre miercuri, la Institutul „Matei Balș” din Capitală, în urma unui al doilea atac de cord, anunță Basilica.ro. Înalt Preasfințitul Pimen (ÎPS) fusese internat pentru infecție cu coronavirus. El a murit în jurul orei 00:50, a zilei de 20 mai, potrivit sursei citate. ÎPS Pimen se afla în stare gravă, la secția ATI, era intubat și ventilat mecanic din seara de 1 mai, după ce a suferit complicații pulmonare. Surse medicale au declarat, pentru Mediafax, că înaltul ierarh a primit trei doze de plasmă hiperimună de la donatori vindecați. ÎPS Pimen a fost adus de la Suceava la București pe data de 20 aprilie cu un elicopter MI8, alături de un pacient de 47 de ani aflat la acea dată în stare gravă.

În data de 23 martie,  ÎPS Pimen a intrat în contact cu trei persoane aflate în mănăstire, ulterior aceste persoane fiind depistate pozitive cu coronavirus, a declarat la vremea respectivă, la Digi24, Manuela Trifan, șefa DSP Suceava. Existau informații că ÎPS Pimen se simțea rău de circa o săptămână, deci e posibil să fi luat boala de la unul dintre acești trei preoți. În cadrul anchetei epidemiologice au mai fost depistați 22 de posibili contacți apropiați din mănăstrire, persoane cărora li s-au recoltate probe pentru testare. Alte 15 teste au fost recoltate de la personalul căminului de bătrâni aflat lângă mănăstire, cu care ÎPS Pimen ar fi intrat în contact. Șase persoane, din cele 37 de la Mănăstirea „Sfântul Ioan” din Suceava și de la căminul de bătrâni patronat de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, care au fost în contact cu ÎPS Pimen, au fost confirmate cu noul coronavirus, a scris Monitorul de Suceava. Cei șase infectați au fost doi preoți și patru angajați din sectorul administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Cine a fost ÎPS Pimen. Pimen Zainea s-a născut la 25 august 1929, în satul Herăști, comuna Grebănu (județul Buzău), primind la botez numele de Vasile Zainea. Și-a efectuat studiile medii la Liceul din Râmnicu Sărat și la Seminarul monahal din Mănăstirea Neamț (1948-1951). A urmat apoi studiile superioare la Institutul Teologic Universitar din București (1953-1957), iar mai târziu studii de specializare la Universitatea din Köln (1976-1977). De asemenea, între anii 1953-1957 a făcut studii la Institutul de Arte Plastice din București, obținând diploma de calificare în muzeografie. În perioada 1974-1978, a fost stareț la Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”. În perioada comunismului, ÎPS Pimen a îndeplinit câteva misiuni peste hotare: în cadrul Arhiepiscopiei misionare ortodoxe Române din Statele Unite și Canada (1977), la Reprezentanța Patriarhiei Române din Ierusalim (1978-1979), membru în câteva delegații sinodale care au vizitat alte Biserici. La 10 ianuarie 1982, arhimandritul Pimen Zainea a fost ales de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, cu titlul “Suceveanul”. La data de 24 ianuarie 1991, PS Pimen Suceveanul a fost ales arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, fiind instalat ca episcop la Suceava la 3 martie 1991.

Realizări și controverse. În anii în care a condus Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, ÎPS Pimen a avut mai multe realizări. La câteva zile după ce a ajuns ahiepiscop a redeschis sfintele lăcașuri Mănăstirea Voroneț și Mănăstirea Humorului care fuseseră închise în perioada comunistă. A ctitorit biserici, mănăstiri și schituri. Dacă atunci când a fost instalat arhiepiscop erau în jur de zece mănăstiri și schituri, astăzi sunt peste 35 de mănăstiri și schituri în această arhiepiscopie. Cu binecuvântarea sa au fost publicate numeroase cărți, broșuri și tipărituri, adresate în special credincioșilor de rând. S-a tipărit „Tipicul Sf. Sava”, apoi foarte multe monografii cu mănăstirile Putna, Moldovița, Sucevița, Voroneț, Dragomirna, Humor, Probota. De asemenea, ÎPS Pimen a fost preocupat și de problemele sociale din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, încurajând înființarea a numeroase cămine și așezăminte speciale pentru cei nevoiași. Astfel, au fost construite Căminul de bătrâni „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”, Căminul de bătrâni de la Bogdănești, de la Gros, de la Sihăstria Putnei și de la Mănăstirea „Sf. Dimitrie”. ÎPS Pimen s-a remarcat în România de după Revoluția din 1989, și prin două inițiative controversate inițiate de el: retrocedarea către Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a fondului forestier care aparținuse înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial Mitropoliei Bucovinei (cu sediul la Cernăuți) și ridicarea Arhiepiscopiei de la Suceava la rang de Mitropolie a Bucovinei.

Colaborarea cu Securitatea. În octombrie 2007, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a ajuns la concluzia că, potrivit documentelor studiate, Pimen Zainea a avut legături cu Securitatea, concluzie pe care ÎPS Pimen contestat-o în justiție. Pe data de 15 martie 2011, Curtea de Apel București a decis să respingă apelul arhiepiscopului Pimen la hotărârea CNSAS din 2007. ÎPS Pimen a declarat inițial că nu va ataca decizia Curții de Apel București, dar, într-un final, a făcut-o. Pe 18 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, însă, în mod irevocabil recursul său, confirmând soluția dată de instanța de fond privind colaborarea cu Securitatea.

Distribuie acest articol:

Nu există comentarii

Lasă un comentariu

Please be polite. We appreciate that.
Your email address will not be published and required fields are marked