Cazul Alexandra. Căruța presei românești s-a răsturnat la Caracal

Tragedia de la Caracal a zguduit puternic România, iar undele de șoc s-au propagat rapid în societate cu ajutorul mass-media, care a exploatat din plin emoția și revolta cetățenilor, alimentând astfel haosul și confuzia generală.

Practic, românii au fost bombardați cu un val de informații contradictorii. În numele ratingului, rigorile meseriei și interesul public au fost date uitării. Orice speculație a fost rostogolită cu titlul de adevăr, orice detaliu minor a fost transformat într-unul senzațional. Au fost propagate rapid nelipsitele „dezvăluiri bombă“, „răsturnări de situație“ și „ipoteze șoc“, doar pentru a fi infirmate la scurt timp. Au fost scoși la înaintare ziariștii-procurori și pseudospecialiștii, care au emis ipoteze greșite, iar pe micile ecrane au rulat imagini cu părinții tinerelor leșinând de durere, ceea ce nu este doar ilegal, potrivit Codului Audiovizual, ci și imoral.

Devreme.ro analizează, cu ajutorul specialiștilor, modul în care mass-media s-a raportat la acest caz tragic și impactul avut asupra unei societăți și așa debusolate.

OTV-ul n-a murit, doar s-a transformat

Pe lângă un stat în dezagregare, tragedia de la Caracal a mai scos la lumină și degringolada pieței media autohtone, punctează analistul media Iulian Comănescu. „Prostiile care au circulat în primele zile, alimentate și de minciunile pe care unele dintre autoritățile responsabile le-au aruncat în media pe seama altor autorități ca să scape de cartoful fierbinte, au creat senzația unui atac de panică național, în care totul ți se pare înspăimântător, chiar dacă informațiile se bat cap în cap. Tehnic vorbind, am văzut din nou goana după întâietate în detrimentul verificării informației și al unui tablou concludent, sintetic al întregii tragedii. Media din România arată, cu mici excepții, ca o redacție compusă din reporteri juniori, lipsită cu totul de editori și redactor-șef, care reproduce orice prostie spusă de mătușa vecinului cumnatei asasinului. Sau ca un OTV fără Dan Diaconescu. Diaconescu avea cel puțin coerență și un soi de capacitate de a planifica lucrurile în timp. Nu mai vorbesc de elucubrațiile marca Antena 3 și România TV, care nu înțeleg exact ce și de ce urmăresc să acrediteze, dar evidențiază perfect specialitatea acestor televiziuni: speculații, scenarii, teorii ale conspirației pe fondul unei puținătăți remarcabile a informației, fie ea și falsă sau intoxicare“, susține Comănescu.

Sub imperiul emoțiilor și al exasperării, dar și în contextul electoral de anul acesta, o bună parte a media, în special televiziunile de știri, au urmărit în mod cinic mai degrabă senzaționalul și ratingul decât aflarea adevărului sau interesul public, este de părere și Antonio Momoc, conferențiar universitar Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării.

„Din păcate, efectul OTV asupra mass-media din România și-a pus amprenta mai mult decât ne-am închipuit. Jurnaliști sau editorialiști și-au urmărit propriile agende și au adâncit polarizarea media și polarizarea existentă în societate. Asistăm la derapaje, insulte și ieșiri în decor justificate doar de durerea în fața a ceea ce e mai oribil. Înainte cu mult ca instituțiile îndreptățite să facă o acuzație, din prima zi când cazul a devenit public, s-au dau verdicte și s-au stabilit vinovați pe posturi TV. Chiar și în absența unor informații elementare din anchetă, s-au avansat supoziții iresponsabile, scenarii care au avut ca efect amplificarea teoriilor conspiraționiste și adâncirea confuziei publicului. Pe alocuri, mass-media a părut chiar victima colaterală a unor intoxicări fie din partea unor falși specialiști prezenți în emisiuni talk-show, fie – mai grav – din partea autorităților care s-au acuzat reciproc și au contrazis de a o zi la alta rapoarte anterioare date publicității, prin retractari, reveniri, rectificări“, evidențiază Momoc.

Mass media și instituțiile statului, în hora dezinformării

Pe lângă premisa „noi muncim, nu gândim“ dictată de goana după audiență, la debandadă media a contribuit masiv și comunicarea defectuoasă a instituțiilor statului implicate în investigație.

„Dacă politiștii și procurorii și-ar fi făcut treaba și nu ar fi existat atâta iresponsabilitate, minciună, bâlbâială, proastă comunicare din partea autorităților implicate în acest caz, nu ar fi existat în emisiunile de televiziune atâtea speculații, diversiuni și manipulări. Cel puțin în primele zile, cele mai multe dezinformări au venit chiar de la autorități. Infomațiile au fost atât de confuze și de bulversante, s-au schimbat cu atâta rapiditate, încât televiziunilor le-a fost greu, de multe ori, să facă ceea ce le cere legea: să verifice sursele, să nu aducă acuzații fără dovezi, să facă diferența între fapte și opinii, să prezinte în aceeași emsiune pozițiile tuturor părților implicate. Când DIICOT spune mai întâi că fetele au fost ucise și apoi că lucrul acesta nu e sigur și că e posibil să fie vorba despre trafic de persoane, e normal ca toată lumea să fie bulversată“, este de părere Dorina Rusu, membră a Consiliului Național al Audiovizualului (CNA).

Ciocnirea tragică dintre iresponsabilitatea presei și a instituțiilor statului este remarcată și de psihologul Mihai Copăceanu, care dă drept contra-exemplu atitudinea în astfel de situații a poliției din America: „O comunicare frecventă, sigură, rezervată și încrezătoare. Comunică imediat, dar întotdeauna rezervat, asigurând populația de eficiența anchetelor și mai ales inspirându-le încredere. Ca reprezentat al unei instituții ești obligat să nu creezi nesiguranță și haos“.

Concret, unele informații contradictorii lansate de autorități au avut efectul unui bumerang, slăbind și mai mult încrederea în instituțiile statului, dar și un impact negativ puternic asupra familiilor victimelor.

„Să vă dau un exemplu care m-a indignat. Procurorul general s-a antepronunțat fără nicio dovadă și a afirmat direct și grav, referindu-se la intervenția poliției, că «fata putea fi salvată». Afirmația lui a fost contrazisă două zile mai târziu de afirmația procurorului DIICOT bazată pe mărturia criminalui în urma anchetării lui – «Fata nu putea fi salvată. A fost ucisă exact după apelul 112». Cel puțin două efecte cu impact major au generat aceste informații contradictorii: a aruncat vina și deci furia populației asupra polițiștilor care nu au intervenit la timp (știm că Poliția suferă oricum de foarte multă neîncredere în rândul populației, imaginea fiindu-i grav afectată) și a adâncit și mai mult trauma familiei care a rămas cu regretul că fata ar fi putut fi salvată. Cum măsori efectele unor astfel de erori de comunicare cu un asemenea impact?“, subliniază Copăceanu.

Cazul Caracal a fost politizat, iar poporul – dezbinat

Așa cum era de așteptat, adevărata dramă de la Caracal – cea în care două familii și-au pierdut copiii din cauza incompetenței autorităților – a trecut în plan secund, fiind acaparată de tentaculele politice care manevrează instituțiile media.

Societatea românească a fost în ultimele zile ținta unor mesaje politice antagonice – președintele Klaus Iohannis acuză Guvernul că e „responsabil moral“, premierul Viorica Dăncilă îi admonestează pe cei din conducerea PSD că nu politizează suficient cazul Caracal și nu capitalizează astfel electoral – răspândite și viralizate de o media polarizată și influențată politic.

Faptul că tragedia a fost speculată politic a fost sesizat și de Dorina Rusu: „Am văzut apoi cum, după primele momente de șoc, în care părea ca majoritatea televiziunilor erau preocupate numai de soarta Alexandrei și a Luizei, câteva posturi au început să facă ceea ce fac de obicei: să speculeze politic, să interpreteze evenimentele astfel încât unii să pară mai vinovați decat ceilalți (în funcție de «tabara» pe care televiziunea o susține de obicei), să lanseze teorii ale conspirației și scenarii, să creeze legături pe care nu le-au putut dovedi, să lanseze zvonuri și diversiuni (unul dintre cele mai grave mi se pare acela legat de legătura acestui caz cu așa zisa rețea de prostituție în folosul soldaților americani de la Deveselu), să manipuleze în interes politic sau să facă orice pentru a avea o audiență mai mare“.

Alte două narative au invadat media și au fost apoi rostogolite, conștient sau nu, pe rețele sociale de către persoane publice sau simpli useri: 1) „statul paralel“ se face responsabil de crima de la Caracal și 2) statul corupt și politizat se face vinovat pentru modul în care s-a reacționat la apelul copilei. Ele nu au făcut decât să divizeze și mai mult societatea și au făcut practic imposibil dialogul rațional.

„Primul narativ, construit pe o poveste anterioară și folosind agendei celor de la Putere, spune că Republica Procurorilor și Serviciile sunt vinovate; responsabili sunt procurorii care nu au permis și au blocat astfel vreme de multe ore intervenția polițiștilor în oprirea unei crime, asta în vreme ce serviciile secrete sunt prea bine plătite degeaba. Potrivit celui de-al doilea narativ, angajații MAI sunt slab pregătiți sau incompetenți pentru că «au fost luați din stradă» și puși să ocupe funcții bine plătite, sunt prea mulți piloși cu sinecuri care sunt acolo nu pentru a-i apăra pe cetățeni, ci pentru a servi interesele unor oameni politici locali care controlează poliția și administrația publică locală. Agenda Opoziției este astfel promovată în media, continuând mesajul «corupția ucide» și nevoia urgentă a reformei aparatului de stat: acest narativ pregătește terenul pentru restructurări majore și justifică nevoia de concedieri sau tăieri de salarii în administrația de stat. Preluate pe rețele sociale, cele două narative au sporit în mediul online ura dintre oamenii cu opinii politice diferite și au radicalizat taberele făcând imposibil dialogul rațional“, explică Momoc.

Tragedia de la Caracal, un alt examen de conștiință al societății

Care sunt efectele pe termen lung ale dezinformărilor care au apărut în cazul Caracal? „Groaznice. Nu fiindcă publicul nu va mai crede în media, ci dimpotrivă. Sau fiindcă, necrezând, va continua să înghită astfel de lucruri pe nerăsuflate. Cifrele de audiență/trafic au explodat cu siguranță, așa că balamucul se va repeta cu proxima ocazie. Pun pariu că destui își freacă mâinile prin redacții“, crede analistul media Iulian Comănescu.

„La nivel individual, psihoemoțional putem fi afectați în măsura în care zilnic urmărim cazul de aproape la televiune, radio sau online și ne hrănim cu fiecare informație toxică sau cu impact emoțional. Iar românul este un mare consumator de televiziune. Toată ziua stă la televizor, mai mult decât majoritatea europenilor. Știrile de acest gen ne întăresc sentimentele de nesiguranță, frică și anxietate. Media ne răspunde unor nevoi ale noastre, cazul de față ne-a menținut vie curiozitatea, ne-a confirmat unele nemulțumiri și unele reacții negative față de instituțiile statului. Ne influențează modul în care privim realitatea, pentru că imaginile conțin agresivitate, crimă, brutalitate. Cum ar putea fi feriți copiii, o categorie vulnerabilă, de asemenea efecte? Media este peste tot în viața noastră. Știrile cu conținut negativ ne determină gânduri negative și stres. Cu cât te uiți mai mult la TV, cu atât poți avea mai multe frici. Din punctul meu de vedere, simpla declarație «imaginile au un conținut cu posibil impact emoțional» nu rezolvă nimic,și nu disculpă, pentru că nimeni nu va muta canalul în următoarea secundă. Personal nu aș permite difuzarea unor conținuturi cu impact emoțional. Demnitatea persoanei umane trebuie să fie respectată și după moarte. Ne lipsește foarte multă decență și respect pentru imaginea și integritatea persoanei umane“, este de părere și psihologul Mihai Copăceanu.

Însă în definitiv, tragedia de la Caracal e un alt examen de conștiință al societății din care toți avem de învățat și care ar trebui să se soldeze cu schimbări de lege, de atitudini și comportament la nivel social și al administrației de stat, consideră Momoc. „Din păcate agresiunile dintre indivizi și agresiunea administrației și statului la adresa cetățeanului în slujba căruia ar trebui să se afle ne arată că lecția aceasta nu a fost nici învățată, nici asumată. Dar poate e prea devreme pentru concluzii“, conchide el.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*